„.. de ce sunt guvernanţii şi guvernul atât de înfricoşaţi

de responsabilitate, dacă nu pentru că se tem de partidul

din opoziţie, care la rândul său refuză

responsabilitatea după acelaşi tipic?…”

Un preşedinte demn, curajos şi responsabil a fost promis Republicii Moldova. De doi ani şi ceva îl tot căutăm. Toate eşecurile guvernării s-au măturat sub covoraşul problemei balonate a imposibilităţii alegerii preşedintelui, iar poporul chiar a început să creadă că întradevăr acesta este motivul.

 18 noiembrie iaca-iaca vine, iar fotoliul de preşedinte mai e încălzit pe jumătate, de către Marian Lupu.

Dodon şi cele 2 colege ale sale prin ieşirea din rândurile PCRM au oferit hrană proaspătă analiştilor politici, probabil plictisiţi deja să discute pe seama aceloraşi teme răsuflate. Iată 3 voturi de aur stau ca fetele la peţit. 3 voturi, care se vor vinde scump. Exemplu bun când minoritatea bate majoritatea. Îşi mai aduce aminte cineva de Godea, când zicea despre posibile voturi venite de la comunişti?

Dodon la emisiunea Fabrika, a zis răspicat că nu va vota un preşedinte propuse din partea AIE, astfel dând de înţeles că în principiu unicul candidat real ar fi Z. Greceanâi.

Andrei a scris că Ghimpu nu va vota în favoarea proaspetei ex-comuniste. Eu nu aş fi aşa de sigură. Ipotetic vorbind, în cazul în care Greceanâi va veni sub aripa pd-istă, Ghimpu fâlfâind cu acordul alianţei va accepta candidatura ei, exact aşa cum l-a acceptat pe Lupu.

Să presupunem că Greceanâi e aleasă preşedinte, care rămâne a fi locul lui Lupu şi Ghimpu? Care din ei este gata să cedeze fotoliul de preşedinte al Parlamentului?

O guvernare formată din 3 partide (care nici între ele nu s-au înţeles), adunând 3 comunişti convertiţi şi încă unul independent, va fi suficient de lucrativă încât să îşi asume responsabilitatea de conduce o ţară spre viitorul european mult râvnit? Care din ei ne va zice „advărul despre 7 aprilie”? Greceanâi, Dodon sau Lupu, care prin 2009 erau în partea cealaltă a baricadei?

„Responsabilitatea actului de guvernare” a devenit o minge futbolită dintr-o poartă în alta fără a înscrie un gol. Probabil, politic ar fi necesar ca să fie acceptată Greceanâi preşedinte. Moral însă, nu.

„… în timp ce toţi vor să conducă,

nimeni nu vrea să preia responsabilitatea…”