Liberalii pot fi considerați fără rezervă cel mai distructiv element al Alianței de guvernare și a doua formațiune după comuniști cărora nu le pasă de soarta acestei țări, considerată de ei drept o entitate intermediară până la anexarea la România. Altceva se poate de spus despre partidul lui Plahotniuc sau PDM care se luptă cu PLDM-ul “tutunarului” Filat pentru sferele de influență în mica republică, care au o reputație clătinată dar se disting de liberalii-kamikaze. Dacă Ghimpu este dispus cu ușurință să sacrifice supremația legii și integritatea Constituției, pentru că averea lui ar avea puțin de suferit, atunci Filat și Plahotniuc (Marian Lupu) au ce pierde, fiind vorba de fluxurile de bani pe care fiecare le controlează în diverse domenii. În acest sens, ultimii doi se gândesc bine înainte de a arde podurile care le-ar permite cu ajutorul socialiștilor să găseasc persoana “X” pentru multpătimitul fotoliu de președinte al țării.
Într-adevăr liberalul Ghimpu este mânat de orgoliul personal de a se meține la putere și de a nu pierde pozițiile ocupate după evenimentele din 7 aprilie 2009. Deși nu vrea să recunoască, în mod stângaci acesta vorbește despre importanța Alianței fără de care țara va sufoca sub regimul comuniștilor întorși la guvernare. Dar tot dânsul nu vrea să mărturisească că există ca politician datorită dușmanilor interni – comuniștii, care împreună cu inamicul extern – Rusia, le oferă liberalilor spațiu de manevră și surse de inspirație continuă pentru a călăuzi pe electoratul pro-român în direcția unei uniri metafizice cu România. Principalii (sin)ucigași ai AIE sunt elementele radicale din PL, despre intoleranța cărora ne vorbește caracterul violent al reacțiilor care urmează oricăror opinii critice primite după merite de către liberalii exclusiviști.
Majoritatea persoanelor din rândul liberalilor se află pe postură de ostatici ai lui Ghimpu, la fel ca și AIE, iar de ceva timp și legea supremă a țării. Anume această stare de izolare în interiorul partidului, ale căror mișcări și latitudine de pas depinde de dinamica și amplitudinea orgoliilor tot mai maximaliste ale lui Ghimpu, care a simțit și nu vrea să uite cum este gustul puterii. Am văzut poziția lui tranșantă și dură față de actorii neguvernamentali (nu discutăm despre simpatiile lor politice sau altceva), care au decis să se elibereze de jurământul tăcerii de a condamna într-un fel sau altul comportamentul Alianței și a chiriașilor acesteia. După care la fel ca și colega sa, Ana Guțu, care a atacat-o pe Natalia Gherman pentru limba sa maternă (rusă), liderul liberalilor se pune să taie creangă pe care stă AIE, doar pentru că socialistul Dodon nu este adeptul românismului și vede dezvoltarea R. Moldova în limitele unor hotare naționale separate de cele ale României.
Cum putem numi acest lucru? O logică “lucidă” a liberalilor care se tem să nu se dilueze în AIE, dacă nu obțin un fotoliu mai important în structurile de stat și permit alegerea unui …
Continuarea pe Observatorul Politic
