Moldova are Preşedinte iar Alianţa pentru Integrare Europeană a prins pe ultima sută de membri şansa de a nu compromite definitiv clasa politică moldovenească. AIE a pierdut demult încrederea mea şi fiecare zi de stagnare, incertitudine şi ceartă pe uscat a însemnat noi dezamăgiri. Moldova mai are o şansă, probabil ultima, şi acum e important să vedem cum liderii aflaţi la guvernare o vor folosi. Eu cred că nu mai este loc de nici o greşeală, nici de interese meschine şi înguste de partid, ori de căutarea noilor sponsori pentru viitoarele alegeri. Având în mâini toate instituţiile statului şi trei ani de zile înainte, nu mai există absolut nici o scuză.
Nu ştiu ce să mă aştept de la un preşedinte care aflându-se în una din funcţiile cheie ale justiţiei n-a reuşit prea multe, poate chiar a făcut din justiţia noastră ce mai mare problemă a ţării. Cu toate astea nu mă aventurez să-l critic, dar din contra, îi urez succes şi sper să nu se ocupe cu politica dar cu atribuţiile care îi revin.
Apelul meu către Nicolae Timofti e unul: nu lăsaţi sistemul să vă învingă!
