Renate Weber, europarlamentar PNL, România, foto: Cornelia Cozonac
În timp ce europarlamentarii susțin că adoptarea Legii anti-discriminare va apropia Republica Moldova de Uniunea Europeană, politicienii moldoveni privesc sceptic aceste afirmații. Clasa politică, cu excepția PLDM, susține că nu a venit momentul potrivit pentru adoptarea Legii anti-discriminare. Sau mai bine, zis, nu are curajul să-și asume o decizie și un risc politic pentru că asta ar însemna să-și taie creanga de sub picioare.
Atât Partidului Liberal cât și Partidul Democrat, care în camapniile electorale optau pentru reformarea sistemului de justiție și promovarea justiției în țara noastră, astăzi se retrag din luptă și amână adoptarea politicilor nediscriminatorii. Totodată, reprezentanții PL se arată neîncrezuți că odată cu adoptarea acestei legi UE regimul de vize cu Republica Moldova va fi ridicat. Scuza care au găsit-o este că oricum viitorul de integrare în UE este unul îndepărtat. Ceea ce demonstrează, de fapt, este o simplă lașitate. Mai degrabă se vor coaliza cu Partidul Comuniștilor și Partidul Socialiștilor decât să voteze o lege care ar aduce mai multă justiție în Republica Moldova.
Din experiența României, Legea anti-discriminare a fost adoptată cu 8 ani înainte ca aceasta să devină țară membră a UE. Asta pentru că timp aproape un deceniu au dezvoltat mai întâi un mecanism de protecție, au instruit jurști și judecători care să preia cazurile de discriminare. Ceea ce încearcă să facă politicienii moldoveni este să amâne nu doar adoptarea Legii anti-discriminare, dar și dezvoltarea acestui mecanism destul de anevoios.
Am discutat cu Renate Weber, europarlamentar român de la PNL, dacă se merită adoptarea ”legii buclucașe” în Moldova pentru ca ulterior să ne integrăm și în UE.
Natalia Ghilașcu: Liderii Partidului Liberal din Republica Moldova consideră că nu a venit momentul potrivit pentru adoptarea Legii anti-discriminare. Credeți că partidele politice ar trebui să-și asume acest risc sau să continue calculele electorale?
Renate Weber: Nu toate partidele politice își urmează întotdeauna ideologia care le caracterizează pentru că ideologiile se schimbă și cerințele unei societăți se schimbă. În ceea ce privește partidele liberale europene, sunt cele mai avansate în susținerea drepturilor omului, la fel ca și în cazul combaterii discriminării. Dacă privim alte partide din Parlamentul European, ALDE este, alături de Grupul Verzilor, cel mai mare susținător al politicilor de nediscriminare și al unei legislații anti-discriminatorii. Pe de altă parte, este evident că felul în care o societate este dezvoltată la un anumit moment, influențează politicile pe care le consideră prioritare un partid.
În același timp, o societate trebuie ajutată să se formeze prin intermediul unei legislații. Dacă ne uităm la vestul Europei, discriminarea a existat din plin până de curând. Toată legislația europeană și instituționalizarea acesteia în ceea ce privește egalitatea de șanse între femei și bărbați, n-are decât vreo două decenii. Cred însă că, la nivelul unei țări, clasa politică trebuie să meargă în tendință cu ceea ce este la nivel european, mai ales pentru un stat cum este Republica Moldova, care dorește să se apropie de UE. Trebuie să parcurgă niște pași care sunt instituționali și, în acest parcurs, are de îndeplinit și unele condiții. Trebuie înțeles că acele condiționalități ajută însăși societatea din Republica Moldova.
Natalia Ghilașcu: În Republica Molodva grupurile religioase se opun Legii anti-discriminare din considerentul că nu se dorește integrarea în UE în schimbul riscului de a deveni o țară unde homosexualitatea este acceptată. Care a fost practica României în privința sintagmei ”orientare sexuală”?
Citiți continuarea interviului pe www.discriminare.md
